Știi tu… acele vise din care te trezești brusc, dar care sunt atât de fragile încât încerci să adormi cât mai repede la loc, doar ca să mai prinzi printre gene firimiturile rămase din ele? Am ales să fiu la RomCon fără să știu prea multe despre ceea ce avea să se întâmple acolo. Am ales să mă las învăluită de necunoscut și să fiu prinsă în mrejele SF-ului.
Fiind încă un novice într-ale science-fiction-ului și dornică de a schimba câteva cuvinte cu cei prezenți, am pus „paradoxala” întrebare: „Și? Îți place SF-ul?”, la care am primit un răspuns destul de just: „Sunt scriitor de SF.” Fapt care m-a făcut să cobor privirea în pământ și să îngân doar un „ah..” prostesc. Trecând peste ceea ce înseamnă să fii stângaci și jenat, acei scriitori de SF sunt, paradoxal, mai realiști decât noi, toți ceilalți! Simțul realismului și prisma pragmatică pe care o au, te fac să rămâi un gură-cască, un zgârie-brânză și alte sinonime inferioare de acest gen. Însă toate acestea nu au decât rolul de a te înălța, de a te face să vrei să evoluezi atât mintal cât și mental.
Ca un cuvânt de final, toată această experiență m-a învățat că nu există „nu știu”, ci există doar „nu știu încă”. Iar singurul regret pe care îl am e acela că mâine dimineață când mă voi trezi, nu va mai fi încă o zi la Romcon. AMR 364 de zile până la următorul.
Atâta timp cât creezi SF, procreezi și o realitate proprie. Trăiește în ea și ignoră fața urâtă a lumii înconjurătoare.
Raluca Maxim, voluntar.